Hidrosol de Cupru Copper Life 25ppm | Pure Alchemy

Tradiții medicale și alchimice

 

În Ayurveda, medicina greco-arabă (Unani) și alte sisteme tradiționale, cuprul apare:

• în descrieri ale vaselor de cupru pentru apă,
• în unguente sau combinații minerale,
• în discuții simbolice despre „calitățile” sale (cald, uscat, stimulativ etc.), după logica respectivelor  sisteme.

În alchimia europeană, cuprul era asociat cu planeta Venus – frumusețe, atracție, transformare.
Simbolismul alchimic nu are legătură cu chimia modernă, dar arată cât de mult era integrat cuprul în „harta” mentală a vremii: un metal viu, activ, legat de transformare.

 

 

Cuprul în corpul uman – din mit în biochimie

 

Astăzi știm că:

• cuprul este un oligoelement esențial, prezent în cantități foarte mici în organism;
• participă la activitatea unor enzime implicate în respirația celulară, formarea țesutului conjunctiv, pigmentare și apărarea antioxidantă.

Cu alte cuvinte:
fără cupru, organismul nu funcționează normal – dar doar în doze foarte bine definite; atât deficitul, cât și excesul pot fi problematice.

De aceea, în prezent:

• cuprul este tratat ca nutrient esențial în cantități precise (alimente, eventual suplimente autorizate),
• iar utilizarea lui în produse cu pretenții de efecte asupra sănătății este strict reglementată de legislația modernă.

 

Cuprul în aplicațiile moderne – de la cabluri la suprafețe antimicrobiene

Electricitate, căldură și aliaje

Cuprul este „calul de povară” al tehnologiei moderne:

• conductor excelent de electricitate și căldură,
• prezent în cabluri, motoare, transformatoare, instalații termice, electronice, panouri solare și multe altele;
• formează aliaje ”celebre”: bronz, alamă, cupro-nichel, aliaje pentru schimbătoare de căldură, componente mecanice, instrumente muzicale.

Fără cupru, infrastructura actuală ar arăta radical diferit.

 

 

Suprafețe și materiale cu cupru

În ultimele decenii, interesul s-a reîntors către proprietățile antimicrobiene ale cuprului, dar cu instrumentele științei moderne:

• suprafețe, mânere, bare de pat, plăcuțe de contact în spitale și spații publice,
• textile tehnice și filtre impregnate cu cupru,
• componente în anumite sisteme de tratare a apei.

În unele jurisdicții, suprafețele de cupru sunt recunoscute ca având proprietăți antimicrobiene în condiții specifice de utilizare – dar întotdeauna în contextul produselor biocide sau al dispozitivelor reglementate, nu ca „remediu general”.

 

Cuprul și sănătatea – între observații vechi și reguli moderne

De-a lungul timpului, cuprul a fost legat, în mod empiric, de:

• rezistența la infecții în comunități care foloseau intens vase, țevi și suprafețe de cupru,
• utilizări tradiționale în unguente și preparate locale.

Astăzi, discuția despre cupru și sănătate este mult mai strictă:

• există aporturi recomandate de cupru din dietă (alimente obișnuite: nuci, semințe, organe, cereale integrale etc.),
• suplimentele alimentare cu cupru sunt dozate precis, în limitele considerate sigure de autoritățile de sănătate,
• produsele care folosesc cupru în scop antimicrobian (de exemplu, suprafețe și materiale tehnice) sunt evaluate ca biocide/dispozitive, nu ca suplimente sau „remedii minune” pentru ingestie.

Excesul de cupru, mai ales pe termen lung, nu este benign – de aceea legislația modernă tratează cuprul cu respect, dar și cu prudență.

 

Cuprul și U.E.

În ciuda utilizării intensive a cuprului în medicină, farmacologie, legislația actuală a U.E. a interzis utilizarea cuprului nano (coloidal) în suplimentele alimentare și cosmetice, din motive de ”prudență”. El poate fi însă utilizat în continuare în aceste scopuri, sub forme ionice, organice sau anorganice.

Aceste restricții nu există însă în majoritatea celorlalte țări din lume.

 

De ce rămâne cuprul interesant?

Cuprul e genul de metal care:

• a fost la baza unor civilizații (epoca cuprului și bronzului),
• a intrat în simbolismul alchimic și în tradițiile medicale vechi,
• este omniprezent în infrastructura electrică și termică de azi,
• și continuă să fie explorat în materiale avansate, nano-aplicații și suprafețe funcționale.

Este, în același timp:

• un metal industrial critic,
• un nutrient esențial,
• și un material de interes pentru cercetarea modernă.

 

 

Deoarece produsul conține doar cupru în stare metalică și apă distilată, el este nontoxic, la concentrațiile specificate.

Ca toate mineralele în stare lichidă, este bine ca produsul să fie păstrat departe de lumina directă a soarelui. Totuși, el este insensibil la radiațiile electromagnetice normale (GSM, TV, sisteme audio sau calculatoare de birou).

Nu este necesară refrigerarea produsului după deschidere.

Mineralele coloidale obținute din metale nenobile au în mod normal o durată de viață mai scăzută. Totuși, cuprul Copper Life își poate păstra intactă structura chiar și un an de la deschiderea produsului. 

 

 

După nevoi

 

Cuprul este un element mineral esențial în fiziologia organismelor vii, existând într-o cantitate mare și în corpul omenesc. În momentul în care este absorbit în intestinul subțire, el este transportat spre ficat, fiind legat de albumină. În fluxul sanguin este transportat de o proteină numită ceruloplasmină. Cuprul este întâlnit în peste 50 de enzime, fie în calitate de component esențial, fie cu rol de cofactor, dintre care menționam: citocrom-c-oxidaza, superoxid dismutaza, SOD, (CuZn), hemocianina (o moleculă purtătoare de oxigen) etc.

 

Corpul are nevoie de cupru pentru o dezvoltare normală și pentru a își menține o stare bună de sănătate. Astfel:

 

- joacă un rol important în producția de mielină, hemoglobină, colagen și melanină;

- este foarte important pentru sănătatea nervilor, acționând ca un protector al tecii de mielină;

- împreună cu vitamina C, contribuie la elemente ale țesutului conectiv numit elastină;

- este un component esențial al pigmentului numit melanină, formarea sa fiind susținută de către o enzimă numită tirozinază;

- este un puternic antioxidant, lucrând împreună cu SOD pentru a preveni distrugerea țesuturilor de către radicalii liberi;

- este utilizat pentru fabricarea ATP-ului, sursa de energie a corpului;

- are rol de regulator al ritmului cardiac (aritmii) și a presiunii sanguine;

- efectul său inflamator poate reduce simptomele artritei;

 

Deficiența de cupru în ființele umane este rară, dar poate să apară în anumite circumstanțe: anemie, temperatură corporală scăzută, fracturi și osteoporoză, vene proeminente și dilatate, număr scăzut de celule albe, aritmii cardiace, nivele crescute de colesterol, pierderea pigmentației, dezordini tiroidiene. Copiii care au afecțiunea Menke (de natură genetică) nu pot asimila corect cuprul și prin urmare ajung să dezvolte un deficit foarte mare dacă nu sunt tratați la timp.

 

Supraacumularea de cupru este și ea posibilă, fiind o consecință a sindromului Wilson, o incapacitate de eliminare a cuprului în exces din corp.

 

În ceea ce privește asimilarea cuprului, se pare că există o competiție directă între acesta și zinc la nivelul absorbției în intestinul gros, cel puțin în cazul elementelor în stare ionică. Ca atare, trebuie realizată o balanță corectă în administrarea celor două minerale.